De ce să citesc "Măștile Depresiei"?

Nelămurirea 1:
Alt articol despre depresie, de ce l-aș citi?
Deși se găsesc multe informații despre simptomele depresiei, am vrut să evidențiem acele lucruri nu atât de cunoscute în rândul publicului larg. De exemplu, depresia se manifestă diferit în funcție de vârstă, iar acest lucru îi poate duce în eroare pe cei din jurul persoanei simptomatice. Astfel, în rândul copiilor, există riscul de a trata opoziționismul doar ca o problemă de comportament sau lipsa de atenție doar ca un simptom de ADHD. În realitate, copilul se poate confrunta cu o suferință, care se manifestă în exterior într-un mod similar cu alte problematici. Astfel, este important să reținem că același comportament poate avea cauze diferite, iar cel mai eficient mod de a schimba comportamentul problematic este de a alege o abordare potrivită cauzei din spate.
Nelămurirea 2:
De ce depresia se manifestă diferit în funcție de vârstă?
Modul în care se manifestă depresia este influențat în mare măsură de caracteristicile persoanei. De exemplu, în primul an de viață, copilul nu are gândirea și limbajul atât de dezvoltate încât să vorbim despre credințe de tipul „nimic bun nu o să mi se întâmple”, așa cum, de exemplu, putem întâlni la persoanele depresive adulte. Similar se întâmplă și cu imaginea de sine. Este puțin probabil să întâlnim un copil sub trei ani care să spună „nu sunt bun de nimic” sau „cred că nu arăt bine”.
Dincolo de nivelul de dezvoltare specific fiecărei vârste, depresia mai ține cont și de alte trăsături ale persoanei. De exemplu, la persoanele care își reprimă tristețea, depresia se poate ascunde în spatele unor simptome de anxietate. (Ligiana Petre, „10 pastile de psihologie clinică”).
Nelămurirea 3:
Cum este posibil ca depresia să apară la copii mici, chiar și în primul an de viață?
Depresia gravitează în jurul pierderii. La copii mici această pierdere are adesea legătură cu relația de atașament. Aceasta poate fi una cât se poate de concretă (de exemplu, copilul este abandonat de către părinți sau unul din părinți moare), dar poate fi și una simbolică (părintele este prezent fizic, dar nu și emoțional). Absența emoțională înseamnă că părintele nu se poate conecta cu copilul din cauza propriei depresii, anxietăți sau din cauză că trece printr-o perioadă stresantă, care îl împiedică să fie disponibil pentru copil din punct de vedere afectiv.
Articol scris de:

Cristina Petre
Psihoterapeut și Psiholog Clinician
De-a lungul timpului mi-au trecut pragul cabinetului mulți oameni – copii și adulți, fiecare unic în felul lui, dar, în același timp, asemănători prin nevoia de iubire și dorința de a se simți înțeleși, puternici, liberi și în armonie cu ei înșiși…