Tulburările de anxietate la copii și adolescenți

Informații generale despre anxietatea la copii

Prea puțin conștientizate chiar și în prezent, tulburările de anxietate la copii și adolescenți reprezintă cea mai frecventă formă de tulburare în ceea ce privește sănătatea mintală a acestui grup de vârstă.

Anxietatea este emoția pe care o resimte o persoană la anticiparea unei amenințări, care nu este neapărat reală. Acest fapt o diferențiază de frică, emoție resimțită în cazul unei amenințări reale.

1 din 4 copii prezintă o problemă de anxietate, iar consecințele acestui fapt sunt într-adevăr reflectate în afectarea calității vieții, atât a copilului, cât și a familiei.

Despre cauzele anxietății

Cauzele care determină apariția anxietății sunt multiple: cauze biologice, psihologice, sociale. Totuși, în cele mai multe cazuri, la apariția anxietății contribuie un cumul de factori din categoriile menționate anterior. Astfel, un copil cu temperament predispus la anxietate răspunde diferit în context de emoții negative care implică fie atașamentul, fie percepția controlului, în medii de familie sau școlare.

Se discută despre temperamentul cu risc pentru dezvoltarea anxietății când se manifestă prin afectivitate negativă, abilități scăzute de a face față emoțiilor dificile.

Un alt indicator relevant este inhibiția comportamentală, manifestată atunci când copilul prezintă precauție, retragere din situații nefamiliare, refuz de a încerca lucruri noi sau de a cunoaște persoane noi. În schimb, “se lipește” de părinte, verbalizează dorința de a părăsi locul respectiv, plânge.

Evenimentele negative de viață, stilul parental necorespunzător, atașamentul insecurizant și modul disfuncțional de gândire sunt alte cauze, a căror activități combinate determină apariția tulburării de anxietate, afectând capacitatea de reglare emoțională, stima de sine și autoeficacitatea.

Convingerile părinților influențează anxietatea copiilor

Anxietatea se învață din familie, iar studiile demonstrează acest fapt, indicând că un copil cu anxietate are cel puțin un părinte cu anxietate. Iar un copil cu un părinte anxios prezintă un risc de 7 ori mai mare de a dezvolta o problemă de anxietate, comparativ cu alți copii ai căror părinți nu suferă de anxietate.

Atât anxietatea, cât și frica sunt resimțite de fiecare copil; ele sunt învățate prin contextul de viață în familie și societate și se suprapun unei vulnerabilități genetice și psihologice. Reacția pe care copilul o adoptă în raport cu aceste emoții este deseori imitativă, prin modelele din familie și mediu.

Astfel, ca adulți, este sarcina noastră să fim atenți la mesajele pe care le transmitem în fața emoțiilor negative ale copiilor. Replici des auzite, însă care transmit INVALIDARE emoțională – „nu mai plânge, nu ești bebeluș”, „mă faci de rușine”, „nu mai fii atât de sensibil” sau „vrei motiv de plâns, îți dau eu unul” – fac foarte mult rău. În urma lor rămâne suferința și loc pentru alte tulburări de sănătate mintală precum depresia, tulburări de comportament, atacuri de panică, deoarece copilului îi rămâne convingerea că este ignorat, nedemn de iubire și acceptare și că trebuie să ascundă suferința, în loc să o discute și să caute rezolvări. Știm cu toții că aceasta nu este calea corectă!

De reținut!

Anxietatea se poate manifesta în diferite momente din viață, etape de vârstă, la început cu rol protectiv, de a crea răspunsul salvator în fața unei situații posibil amenințătoare. De exemplu, se poate ca o persoană să experimenteze anxietatea când se află în prima zi de școală, serviciu, când se pregătește de un examen important. Anxietatea este și cea care activează resursele pentru a lucra la o rezolvare a situației, de exemplu a învăța pentru examen, a te pregăti pentru un interviu.

Anxietatea devine patologică atunci când intensitatea și frecvența ei sunt prea mari, iar răspunsurile corpului produc modificări greu de suportat: puls crescut, dificultăți de respirație, dureri de burtă, de cap etc., gânduri negative, evitarea situațiilor sau limitarea expunerilor.
În cazul copiilor, semnele de anxietate pot fi dificil de observat și se pot confunda ușor cu alte tulburări. Printre simptomele anxietății la copil se numără:

  • Teama de a face activități noi, lipsa bucuriei în practicarea activităților care în trecut îi plăceau
  • Dificultatea de a rămâne concentrat, atitudine îngrijorată
  • Refuzul de a încerca locuri, situații noi
  • Încordare musculară
  • Plâns în situații aparent neîngrijorătoare
  • Refuzul de a vorbi cu oameni noi, de a socializa chiar și cu grupul de vârstă

 

Este necesară evaluarea de către un specialist a tuturor semnelor și simptomelor, pentru o intervenție corectă și corespunzătoare nevoilor fiecărui copil în parte.

Reacțiile părinților și felul de a gestiona situațiile de anxietate ale copiilor sunt deosebit de importante!

Articole similare:

Dacă ai nevoie de sprijin pentru a depăși provocările mintale și emoționale, suntem aici pentru tine.
Programează o consultație la Clinica Mind Garden și începe drumul spre o viață mai echilibrată și mai fericită.
Programează o Consultație la Clinica Mind Garden

Chestionar pentru Identificare Precoce a Tulburării de Spectru Autist și Tulburări Asociate