Avem nevoie de educație psihosexuală?
Subiectul educației psihosexuale este unul care a creat multe polemici. Părinți, profesori s-au întors unii împotriva altora, secțiunile de comentarii s-au transformat în veritabile câmpuri de război, unde argumente erau aruncate cu pasiune împotriva celor care păreau a ne amenința copiii. Întrebarea este, mai departe: „De ce? De ce tocmai educația psihosexuală s-a transformat într-un fel de Elena din Troia a vremurilor moderne? De ce nu culorile? De ce nu formele geometrice?”. Pentru că, spre deosebire de alte subiecte învățate de copii, în jurul subiectului sexualității gravitează multe îngrijorări. Printre ele s-ar număra:
● Odată ce a învățat aceste lucruri, copilul, în special cel mic, ar putea vorbi despre ele în contexte neadecvate (de exemplu, cu alți colegi la grădiniță, la cina în familie etc.).
● Odată ce a aflat despre sexualitate, copilul va dezvolta un comportament promiscuu și va avea comportamente sexuale de la o vârstă mai mică
Înainte de a adresa aceste îngrijorări, să înțelegem, mai întâi ce este educația psihosexuală.
Ce înseamnă, de fapt, educația psihosexuală?
Educația psihosexuală nu este doar despre „cum vin copiii?”. Educația psihosexuală înseamnă, în primul rând, a oferi informații copilului despre propriul corp, ceea ce implică:
● denumirea organelor genitale; Se recomandă, în acest sens, utilizarea termenilor științifici (de exemplu, vulvă, penis, uretră etc.), întrucât înlocuitorii lor pot căpăta nuanțe peiorative (de exemplu, pot fi folosiți în înjurături sau în discuții cu tentă sexuală) și, prin urmare, utilizarea lor poate fi însoțită de rușine.
● modalitatea în care funcționează corpul fiecăruia, ce este normal și ce este sănătos (de exemplu, despre menstruație, despre erecții spontane, care, nu, nu au legătură cu o minte perversă și care sunt doar reacții ale corpului, ce încep încă din viața intrauterină, despre smegmă, acea secreție albă, brânzoasă, care nu este un semn de murdărie, ci este modalitatea corpului de a curăța și lubrifia etc.)
● importanța limitelor; un „nu” este întotdeauna un „nu”, nu este adecvat să arăți sau să atingi zonele intime ale altcuiva etc.
● menținerea sănătății
Ce se întâmplă în lipsa educației psihosexuale?
Lipsa educației psihosexuale înseamnă lipsa unor informații. Desigur, fiecare dintre noi are o astfel de lipsă de informații cu privire la ceva. Eu, una, nu știu prea multe despre fizica cuantică. Și da, pot să trăiesc frumos și fără să știu ce fenomene se petrec în lumea subatomică. Cum rămâne însă cu informațiile despre sexualitate? Aici povestea se schimbă puțin. Să vedem de ce:
● indiferent de cât va încerca părintele să protejeze, copilul/ adolescentul va intra în contact cu niște informații legate de sexualitate (de exemplu, auzite întâmplător în mediul înconjurător sau poate chiar inferate de el însuși/ ea însăși); problema este că acestea pot fi false sau trunchiate; iată niște exemple de astfel de informații:
➔ urina vine din testicule, deci, dacă strângi testiculele în mână, poți urina mai mai repede (urina vine din vezica urinară, prin uretră, ea nu are legătură cu testiculele)
➔ dacă nu ai purtat niciodată prezervativ, sigur ai SIDA (nu contează că ai doar 9 ani și, evident, nu ai întreținut vreodată relații sexuale) (SIDA este produsă de virusul HIV, care se transmite prin contact sexual neprotejat, prin contactul direct cu sânge infectat, prin transplant de sânge/ organe infectate, prin transmitere perinatală)
➔ dacă ai menstruație, poți rămâne oricând însărcinată (nu contează că nu ți-ai început viața sexuală) (sarcina apare doar în urma unui contact sexual)
➔ masturbarea este o problemă, indiferent de context (nu, contextul este foarte important; de exemplu, la 2-3 ani copilul își poate atinge organele genitale din curiozitate, pentru că îi dă o senzație plăcută sau pentru că îl liniștește, dar fără să fie un comportament sexual; devine problematic dacă este un act compulsiv)
➔ nu poți rămâne însărcinată dacă partenerul are grijă să nu ejaculeze în vagin (este fals pentru că pot exista mici scurgeri de spermă și înainte de ejaculare)
➔ dacă nu ai simptome evidente, înseamnă că nu ai nicio boală cu transmitere sexuală (unele boli, precum gonoreea și clamidia, pot să nu se manifeste prin simptome clare, mai ales la bărbați)
➔ la femei, urinarea se face prin vagin (nu, se face prin uretră, care este situată diferit de vagin)
➔ lucrurile se întâmplă exact cum se văd în pornografie (nu, în pornografie adesea lucruri sunt exagerate, creând așteptări nerealiste)
➔ prima experiență sexuală este întotdeauna plăcută (prima experiență sexuală diferă de la persoană la persoană și poate fi mai mult sau mai puțin plăcută)
➔ corpul adolescentului este complet pregătit pentru începerea vieții sexuale (nu, în adolescență băieții au adesea ejaculări precoce, iar fetele rareori au orgasm)
● lipsa informației poate da naștere unor îngrijorări inutile (de exemplu, o preadolescentă, neștiind despre transformările pubertății, a confundat prima menstruație cu o hemoragie internă; un băiat se simțea jenat, rușinat pentru că avea ejaculări nocturne, neștiind că este un fenomen normal)
● copilul/ adolescentul nu va ști cum să își întrețină sănătatea intimă (de exemplu, cum să pună limite, cum să se protejeze de diferite boli, cum să își dea seama că ceva nu este în regulă, cum să asigure igiena intimă în mod corespunzător)
● nu puteți controla informațiile pe care alții le au cu privire la psihosexualitate; copilul poate fi pus în situația în care prietenii lui vorbesc despre ceva despre care el nu
știe, ceea ce îl va face să se simtă exclus, rușinat sau chiar umilit dacă, de exemplu, din neștiință, spune ceva inadecvat
● lipsa educației poate crește riscul unui abuz sexual pentru că:
➔ copilul/ tânărul nu discriminează gesturile/ acțiunile inadecvate de cele adecvate, mai ales dacă vin din partea unei persoane de încredere și nu vor să ști cum să se raporteze la ele
➔ copilul nu are vocabularul adecvat pentru a povesti părintelui ce s-a întâmplat
➔ fiind un subiect tabu, tânărului îi este rușine să povestească unei autorități ce s-a întâmplat
➔ persoanele care abuzează sexual copii îi evită pe aceia care folosesc denumiri ce denotă că au primit educație psihosexuală, întrucât este mult mai probabil ca unui astfel de copil să nu îi fie rușine să povestească unui adult de încredere ce s-a întâmplat
● a nu vorbi despre sexualitate și a nu trata acest subiect ca pe ceva firesc, normal, lăsându-l, în schimb, la nivel de lucru rușinos, pervers, imoral, primar/ instinctual poate duce la:
➔ tratarea sexualității într-un mod superficial, precum: realizarea de glume cu tentă sexuală, incomode pentru ceilalți, luarea în derâdere a experiențelor sexuale, fără a ține cont de sentimentele partenerului, nerespectarea limitelor celuilalt (pipăit fără acordul celuilalt, manipularea celuilalt – „dacă nu îți începi viața sexuală cu mine, înseamnă că nu mă iubești”, viol)
➔ cedarea sub presiunea grupului și realizarea de acte sexuale cu care nu te simți confortabil
➔ incapacitatea de a vorbi deschis cu partenerul despre experiențele sexuale în vederea îmbunătățirii lor
➔ dificultăți de asumare a feminității/ masculinității
Cum rămâne cu îngrijorările părinților?
Revenind la îngrijorările menționate mai sus, să le analizăm puțin pe fiecare în parte.
● Odată ce a învățat aceste lucruri, copilul, în special cel mic, ar putea vorbi despre ele în contexte neadecvate (de exemplu, cu alți colegi la grădiniță, la cina în familie etc.).
Parte din educația psihosexuală este să informăm copilul și că acesta este un subiect despre care nu se vorbește oriunde și cu oricine și că unele persoane ar putea să se simtă inconfortabil.
● Odată ce a aflat despre sexualitate, copilul va dezvolta un comportament promiscuu și va avea comportamente sexuale de la o vârstă mai mică
Acesta este un mit. În realitate, studiile au arătat că lucrurile se întâmplă invers. Cei care nu au avut parte de psihoeducație sunt mai predispuși să își înceapă viața sexuală timpuriu, să fie mai iresponsabili și să se lase influențați de presiunea grupului de prieteni. Este ca în povești când eroul face tot posibilul să vadă ce se află dincolo de ușa interzisă, în ciuda numeroaselor încăperi care îi sunt deschise. Tot astfel, atâta timp cât sexualitatea este ținută ca un subiect tabu, interzis, copilul va fi curios să afle mai multe, adolescentul va dori să încerce și să afle despre ce e vorba.
Dar cu valorile familiei și cu credințele religioase?
Valorile, principiile, credințele religioase sunt alegerea fiecăruia și trebuie respectate. Așa cum menționam și mai sus, educația psihosexuală înseamnă informare. Ea nu reprezintă o încurajare de a întreține relații sexuale oricând, oricum, cu oricine. Din contră, ne face mai conștienți de riscuri.
Iată o analogie simplă. O persoană poate băga degetele în ochii altcuiva. Cu toate acestea, nicio religie nu interzice învățarea copilului că cele două sfere de sub frunte se numesc ochi, iar prelungirile mâinilor degete. În schimb, valorile și credințele intervin pentru a învăța copilul că degetele nu sunt pentru a le băga în ochii cuiva. Tot astfel, educația psihosexuală are rolul de a spune „uite, acesta este corpul tău, acestea sunt procesele lui firești, așa îl menții sănătos”. În schimb, „Cu cine, când, cum, cu ce scop întrețin relații sexuale?” sunt întrebările la care valorile și credințele religioase pot oferi ghidare.
De la ce vârstă ar trebui începută educația psihosexuală?
Educația psihosexuală poată fi începută încă de la vârsta de 2 ani. Desigur, limbajul, explicațiile și informațiile vor fi adaptate în funcție de fiecare etapă de vârstă. Când copiilor li se prezintă aceste informații de la o vârstă fragedă, aceștia o vor trata ca pe o informație ca oricare alta, fără a dezvolta rușine când vine vorba de tema sexualității. În plus, îi ajută să își cunoască propriul corp și să înțeleagă ce este și ce nu este acceptabil din punct de vedere social (de exemplu, că nu este acceptabil să arate organele genitale altcuiva sau să atingă organele genitale ale altcuiva). Pe termen lung, lipsa asocierii rușinii și a jenei în ceea ce privește sexualitatea va ajuta viitorul adolescent sau tânăr să poată vorbi deschis pe această temă cu partenerul/ partenera de cuplu, să poată discuta cu părintele sau cu un specialist atunci când observă că ceva nu este în regulă, să pună limite și să respecte limitele celuilalt.
Deci, concluzia este că….
….educația psiho-sexuală este despre autocunoaștere și despre comportamente sănătoase, nu despre încurajarea comportamentului sexual. Toate exemplele date au fost exemple reale. Poate unele vă sunt familiare, altele poate nu. Poate că ați trecut prin situații cauzate de lipsa informațiilor despre psihosexualitate, dar totul s-a încheiat cu bine. Dar nu este despre experiența proprie, ci despre experiența propriului copil. Și aici este o cu totul altă poveste. Pentru că experiența lui poate fi diferită, la fel și implicațiile experienței.
Articol scris de:
Cristina Petre - Psihoterapeut și Psiholog Clinician
De-a lungul timpului mi-au trecut pragul cabinetului mulți oameni – copii și adulți, fiecare unic în felul lui, dar, în același timp, asemănători prin nevoia de iubire și dorința de a se simți înțeleși, puternici, liberi și în armonie cu ei înșiși…
Articole similare:
Testul DNA Mind
Testul DNA Mind este un test genetic avansat, non-invaziv și nedureroas, care analizează variantele (polimorfismele) a peste 30 de gene implicate în căi biologice cheie pentru funcționarea neuropsihică.
Avem nevoie de educație psihosexuală?
Subiectul educației psihosexuale este unul care a creat multe polemici. Părinți, profesori s-au întors unii împotriva altora, secțiunile de comentarii s-au transformat în veritabile câmpuri de război, unde argumente erau aruncate cu pasiune împotriva celor care păreau a ne amenința copiii.
Testul Genomind PGx – Tratament psihiatric personalizat
Mai puține încercări, mai multă eficiență. Reducerea efectelor adverse.
La Clinica Mind Garden, ne pasă de sănătatea ta mintală. Testul Genomind PGx analizează profilul tău genetic pentru a personaliza tratamentele psihiatrici și a crește eficiența acestora.
Testul MAB-II: Ce este, cui se adresează și cum îți poate fi de folos?
MAB-II este o baterie de teste cognitive creată de psihologul Douglas N. Jackson, menită să evalueze abilitățile intelectuale generale și specifice ale adulților și adolescenților cu vârste de peste 16 ani.
Ce este Psihoeducația?
Psihoeducația este o intervenție psihoterapeutică structurată, care combină elemente de educație, terapie cognitiv-comportamentală și sprijin social.
Ghid practic: Cum să gestionezi atacurile de panică?
Gestionarea atacurilor de panică poate fi o provocare, dar cu ajutorul tehnicilor potrivite și a sprijinului adecvat, este posibil să recâștigi controlul asupra vieții tale.
