Despre “lenevia cronică” și alte povești pentru adulți Partea I - Copiii și lenea
Ați auzit vreodată replica “Copilul meu e deștept, dar e leneș”? Ce e cu lenea aceasta și ce caută pe capul nostru?
Cred că avantajul lenei este că, printr-un singur cuvânt, putem să etichetăm o varietate de situații. Ba mai mult, poate juca rolul unei scuze, care arată că ceva nu funcționează bine și că nu îmi pot asuma responsabilitatea pentru asta: „Așa e copilul, problema e la el”, „Așa sunt eu, nu pot să schimb cine sunt”. Mă face să mă gândesc la situația următoare: „Așa este clădirea acesta. E cam întunecoasă”. Dar a verificat cineva sistemul de iluminare?
Tot astfel, lenea poate fi o mască pentru adevărata cauză a unui comportament care presupune, în mod simplificat, lipsa unei acțiuni. Și atunci, pentru cine poate deveni lenea țap ispășitor? Să explorăm puțin această dilemă separat, mai întâi pentru copil/ adolescent, apoi pentru adult.
Avertizare: Când spun „să explorăm”, de data aceasta, 80% din proces este al tău, drag cititor. Mai precis, te voi invita să reflectezi asupra câtorva întrebări.
Copil/adolescent „leneș”
Lenea care ascunde:
1. Lipsa responsabilizării și a structurării comportamentului
- La ce vârstă a avut copilul primele sarcini de făcut?
- Care sunt responsabilitățile copilului în casă?
- Cum se aplică regulile? Există consecințe dacă nu sunt îndeplinite?
- Se plânge copilul că este cicălit?
Nu lenea îl face pe copil să nu facă lucruri, ci lipsa obișnuinței. Dacă familiarul meu este să las pe alții să se ocupe de responsabilități, atunci voi alege de fiecare dată să revin la ce îmi e cunoscut, în ciuda plângerilor repetate ale celorlalți.
2. Lipsa energiei dată de o supraimplicare în activități
- A avut copilul o serie de activități extrașcolare, care îi lăsau puțin timp pentru el?
- A ieșit copilul dintr-o perioadă în care a avut un program încărcat, cu multă încărcătură emoțională? (de exemplu, pregătirea pentru examenul de la sfârșitul clasei a VIII-a)
Atunci când copilul trece printr-o perioadă consumatoare de energie, după încheierea acesteia, el poate trece la polul opus, vrând să aibă un timp pentru sine, în care să nu mai fie nevoit să se supună rigorilor impuse din exterior.
3. Standarde prea mari din exterior
- Cum vă raportați la ideea de performanță? Îndemnați copilul să ia numai note mari?
- Vi s-a spus vreodată din afară să lăsați copilul mai ușor?
- Cum sunt cerințele școlare? Este un program încărcat, copiii au multe teme, cadrul didactic este exigent?
Uneori, nu este vorba de o perioadă aglomerată, ci despre un mediu care cere multe copilului. Astfel, acestuia nu îi mai rămân decât două direcții: fie încearcă în continuare să ajungă la standardele impuse (dar cu risc de anxietate de performanță și perfecționism), fie se gândește că niciodată nu va fi de ajuns și renunță la a mai îndeplini așteptările impuse.
4. Depresia
- Este copilul obosit fără motiv?
- A renunțat copilul la activitățile pe care înainte le făcea fără probleme?
- Cum este dispoziția generală a copilului?
- Au fost schimbări în ultima perioadă în ceea ce privește somnul și alimentația?
- A început să se izoleze?
- Face remarci negative despre sine?
- A devenit mai iritabil?
- A devenit mai indiferent, mai fără chef de viață?
- Refuză să mai meargă la școală?
- Se plânge de tot felul de probleme care nu au cauză medicală cunoscută (de ex., dureri, greață, amețeli)?
Depresia poate fi confundată cu lenea pentru că: presupune o lipsă de energie, dar și de motivație; poate apărea fără o cauză evidentă (în realitate, există o cauză clară, însă nu mereu aceasta este o experiență unică, de tipul deces în familie, accident etc.)
5. Perfecționismul
- Vrea să îi iasă totul perfect, altfel se supără?
- Renunță să se mai joace dacă nu este el cel care a câștigat?
- Renunță când este mai greu?
- Se îngrijorează excesiv în legătură cu notele, testele, ascultările de la școală?
Un copil perfecționist poate alege să nu facă o activitate din teama că ar putea să greșească. Altfel spus, “dacă nu am încredere în mine că mă pot descurca, mai bine o refuz decât să arăt tuturor și mie însumi că nu sunt perfect, că pot greși”
6. Simptomatologia ADHD
- Visează copilul cu ochii deschiși?
- Este ușor de distras?
- Nu își poate menține atenția pentru o perioadă mai lungă?
- Se apucă de multe activități și nu poate termina niciuna?
- Tot amână lucrurile?
Copilul poate avea dorința de a face activități, însă poate avea dificultăți de atenție și de organizare.
7. Întârziere în dezvoltare
- Înțelege copilul instrucțiunile?
- Cum face față creșterii dificultății la sarcinile școlare?
- Înțelege informația la școală repede sau are nevoie de numeroase explicații?
- A dobândit abilități mai târziu față de ceilalți copii?
Posibil ca reticența copilului de a nu face anumite lucruri să își aibă rădăcina într-un sentiment de neputință și nicidecum din lene. Dacă dezvoltarea cognitivă este sub medie, acesta ar avea nevoie de anumite strategii pentru a fi ajutat (de exemplu, ar putea avea nevoie de explicații bazate mai mult pe concret, de mai multă exersare. În această situație standardele adulților ar trebui ajustate nevoilor reale ale copilului, altfel acesta se va simți sub presiune, frustrat că nu reușește și poate, ca atare, ocoli sarcinile.
8. Intelect superior
- A existat o perioadă în care copilul avea performanțe deosebite, peste vârsta sa?
- A existat vreo perioadă în care acesta se plângea că se plictisește la școală?
În cazul copiilor cu IQ mult peste medie (peste 130) se poate întâmpla următoarea situație: nestimulați potrivit potențialului lor, acestora li se par mult prea simple sarcinile școlare și nu mai depun efort în rezolvarea lor, știind că ei oricum se descurcă. Mai mult, se pot plictisi rapid, ceea ce le va scădea și mai mult motivația de a-și îndeplini sarcinile.
Concluzie
Dacă, citind aceste rânduri, ți-ai dat seama că unele dintre descrierile de mai sus se potrivesc copilului tău — poate că e mai trist, mai obosit, sau pare să fi renunțat la lucruri care altădată îi făceau plăcere — este important să știi că nu este vorba despre „lene”, ci despre un semnal că ceva din interiorul lui are nevoie de atenție și înțelegere.
Un consult psihologic sau de psihoterapie te poate ajuta să înțelegi ce se află în spatele comportamentului copilului și cum îl poți sprijini eficient.
Iar dacă bănuiești că ai un copil cu inteligență peste medie, poți programa o evaluare cu testul WISC-IV (Wechsler Intelligence Scale for Children) – un instrument complex, care măsoară diferite componente ale inteligenței, precum raționamentul verbal, memoria de lucru, viteza de procesare și capacitatea de rezolvare a problemelor.
Uneori, „lipsa de motivație” poate fi doar semnul unui copil care are nevoie să fie înțeles mai bine.
Cum un articol mai lung decât așteptările ne poate activa “lenea” de a-l citi, vom vorbi despre lenea la adulți într-o a doua parte. (Vezi articolul mai jos)
Articol scris de:
Cristina Petre - Psihoterapeut și Psiholog Clinician
De-a lungul timpului mi-au trecut pragul cabinetului mulți oameni – copii și adulți, fiecare unic în felul lui, dar, în același timp, asemănători prin nevoia de iubire și dorința de a se simți înțeleși, puternici, liberi și în armonie cu ei înșiși…
"Lenea" la copii
Articole similare:
Testul ADOS-2 – Observația Diagnostică pentru Autism (copii)
ADOS-2 (Autism Diagnostic Observation Schedule, Second Edition) este evaluarea clinică standardizată, bazată pe interacțiune directă și joc structurat, utilizată internațional pentru identificarea comportamentelor tipice din spectrul autist.
Lenea la Adulți – Despre “lenevia cronică” și alte povești pentru adulți
Când vorbim despre „lene” la adulți, de multe ori ne grăbim să o judecăm ca pe o lipsă de voință sau ambiție. Însă, la fel ca în copilărie, și în viața de adult, lipsa de chef, amânarea sau oboseala pot fi semne ale unor dificultăți mai profunde: epuizare, depresie, anxietate, perfecționism sau chiar nevoia de o pauză reală.
Lenea la copii – Ce ascunde de fapt ‘lenevia’ și când e cazul să cerem ajutor
Ați auzit vreodată replica “Copilul meu e deștept, dar e leneș”? Ce e cu lenea aceasta și ce caută pe capul nostru?
Cred că avantajul lenei este că, printr-un singur cuvânt, putem să etichetăm o varietate de situații.
Testul Denver II – Evaluare dezvoltare copii 0-6 ani
Testul Denver II (Denver Developmental Screening Test II) este un instrument standardizat de screening al dezvoltării copilului, utilizat la nivel internațional pentru a evalua progresul în principalele arii de dezvoltare: motorie, limbaj, socială și adaptativă.
Ai anxietate? Ce bine! Asta e o dovadă că nu ești psihopat
Rușinea, vinovăția, empatia, regretul sunt, la bază, aspecte care contribuie la supraviețuirea noastră și la adaptarea noastră la grupuri sociale, fără de care omul, ca specie, nu ar fi ajuns atât de departe. Să vedem deci, ce rol au unele dintre aceste emoții condamnate, pe nedrept zic eu, ca fiind negative.
Testul Conners-3: Evaluare ADHD copii – ce este, cum se face și ce simptome arată
Testul Conners-3 este un instrument foarte util în diagnosticul ADHD copii, dar nu este singurul. Ajută la identificarea simptomelor psihologice, comportamentale și emoționale, oferă o bază obiectivă pentru intervenții și monitorizare.