Interviu cu Oana Drăguleasa, Dr. Psihiatrie Pediatrică la Clinica Mind Garden
În luna dedicată femeii, avem deosebita plăcere de a vă prezenta un interviu cu doamna doctor Oana, medic specialist în psihiatrie pediatrică și un membru valoros al echipei Clinicii Mind Garden. Prin acest dialog, ne dorim să aducem lumină asupra sănătății psiho-emoționale, un subiect de o importanță crucială în societatea contemporană.
Doamna doctor Oana ne împărtășește perspectivele sale unice, dobândite prin experiența vastă în lucrul cu copiii și adolescenții. Veți descoperi răspunsuri la întrebări esențiale legate de sănătatea mintală a femeilor, importanța prevenției în psihiatrie și necesitatea unei educații solide în acest domeniu.
1. Care este specialitatea din aria sănătății psiho-emoționale în care profesați și cum ați ales-o?
Departe de a fi prima alegere conștientă, probabil că a fost mereu cu mine încă din anul 6 de facultate. Atunci, în cadrul modulului de Psihiatrie, am avut 2 săptămâni de Psihiatrie pediatrică și am fost fascinată, cucerită de-a dreptul, de cazurile, poveștile și personalitatea prof. dr. Iuliana Dobrescu. Cum, însă, cărările vieții sunt încurcate, după absolvire am rătăcit puțin drumul, dar uite că am ajuns la liman.
2. De când ați știut că doriți să aveți această profesie?
Nu mi-a fost clar de la început, așa cum am spus deja. Însă ceea ce știu clar este că toate specialitățile la care m-am gândit ca fiind potrivite pentru mine au inclus populația pediatrică( am intrat la facultate convinsă că vreau să devin medic ginecolog, am ales apoi pediatrie și, în sfârșit, am ajuns unde trebuia).
3. Care este cea mai mare nevoie în ceea ce privește educația populației referitor la sănătatea mintală?
O definiție a sănătății mintale ar suna cam așa: o stare de bine în care oamenii pot să se realizeze, să facă față stresului, să muncească și să contribuie la viața comunității.
Cred că este important ca noi toți să o cunoaștem și să îi înțelegem implicațiile.
Și putem face un exercițiu: să ne gândim, de exemplu, cum ne simțim într-o zi mohorâtă de luni, când mașina nu vrea să pornească și întârziem la serviciu, șeful ne ceartă, toate par să meargă pe dos. Cât de productivi suntem atunci, cât chef avem să ducem munca la bun sfârșit, de unde energie pentru a relaționa, odată întorși acasă, cu cei care ne așteaptă. La fel, ne putem gândi la ce nivel de anxietate experimentăm în apropierea unui examen sau la ce gânduri iraționale ne iau mintea în stăpânire când copilul adolescent întârzie la o petrecere samd. Ei, unii oameni trăiesc aceste stări în fiecare zi, și, fără ajutor, nu reușesc să le depășească. Nu trebuie invinuiți pentru ele, cu atât mai puțin trebuie stigmatizați, discriminați, ci trebuie îndrumați către ajutor de specialitate. Și acest lucru s-ar întâmpla, în mod clar, în cazul unei dureri de picior de pildă, când persoana ar fi încurajată să meargă la ortoped sau în cazul unei banale apendicite când intervenția chirurgului reprezintă garanția continuării vieții. Aici trebuie insistat, consider eu, în a aduce, în percepția oamenilor, ramura Psihiatrie pe același palier cu celelalte specialități medicale care se ocupă de afecțiuni somatice.
Și chiar dacă, personal, percep o deschidere a societății față de subiectul sănătate mintală, încă mai avem mult de lucru pentru a înlătura rușinea, stigma, discriminarea.
Educația populației în acest domeniu poate fi sporită și prin îmbunătăți rea accesul la servicii de îngrijire. Și aici, găsirea soluțiilor nu depinde doar de lucrătorii din domeniu, ci necesită implicarea statului. Dacă în București, există spitale dedicate, centre de sănătate mintală, mai multe clinici private care asigură servicii de calitate, în alte orașe, mai mici, dar nu neapărat, sau în mediul rural, situația este foarte dificilă.
In concluzie, am făcut pași înainte, mici, cu timiditate, avem drum lung de parcurs, dar este important că am pornit.
4. Considerați că pentru evaluarea stării de sănătate psihică este necesar să existe semne îngrijorătoare?
Nu, deloc. Eu consider că și în acest domeniu al sănătății, foarte importantă este prevenția.
De altfel, nu este doar o părere personală. Într-un raport al Unicef referitor la starea de sănătate mintală a copiilor și adolescenților din România, era subliniată, la minusuri, lipsa accentuată a programelor specifice de prevenție și de suport pentru persoanele identificate la risc de a dezvolta o problemă de sănătate mintală.
5. Cum ați descrie sănătatea mintală a femeii în România anului 2025? Ce ar trebui îmbunătățit?
Femeile, dacă ne gândim la câte roluri au de îndeplinit zilnic, la ce presiuni sunt supuse( de către societate și de către ele însele), sunt foarte vulnerabile din punct de vedere al sănătății mintale. Depresia și anxietatea sunt frecvente în societatea modernă și toate raportările din domeniu arată că populația feminină este afectată în proporție mai mare decât cea masculină.
Consider că ar ajuta ca noi, doamnele, să mai aruncăm din poverile pe care le purtăm( nu, nu trebuie să fim perfecte și acasă, și la serviciu), să împărțim responsabilitățile, să ne facem timp pentru hobby-uri, pentru sport, pentru noi însene, fără sentimente de vinovăție. Și să ne iubim, să ne privim cu îngăduință, fără judecăți aspre și fără etichetări. Să ne dăm răgaz pentru a ne înțelege emoțiile, sentimentele, acțiunile. Pare un clișeu, dar este exact ceea ce e indicat să facem și față de ceilalți. Și dacă deja reușim asta cu partenerul de viață, cu copilul, cu un prieten drag, de ce să ne fie greu cu noi?
6. Cum vă descrieți în viața de zi cu zi?
Optimistă, veselă, adaptabilă, sinceră, dar și diplomată, dependentă de compania oamenilor. Și a animalelor 😊
7. Ce obiceiuri zilnice vă ajută să vă mențineți starea de bine?
Mă trezesc mai devreme doar pentru a bea în liniște și fără grabă cafeaua. Mai nou, sportul a adus un plus de bine în viața mea. Și, întotdeauna, o vorbă cu prietenii apropiați.
8. În încheiere, ce recomandări aveți pentru cititorii noștri?
Să ceară recomandări/ ajutor când simt că au nevoie și, în general, să își trăiască viața, cu sens și fără teamă.
