Ai anxietate?
Ce bine! Asta e o dovadă că nu ești psihopat
Să începem cu o întrebare: dacă așa numitele emoții negative nu erau decât o durere de cap în plus, atunci de ce “mama” evoluție nu a scăpat de ele de-a lungul timpului? Doar a avut la dispoziție câteva sute de mii de ani. Hmmm, uite o idee năstrușnică: oare și emoțiile negative au un rol? Ei, bine, da. Și nu, rolul lor nu este acela de a sprijini industria farmaceutică și nici de a da de lucru psihologilor.
În cabinet, adesea încep prin “a salva” emoțiile de etichete precum “pozitiv” sau “negativ”. Ele sunt doar emoții. Punct. Și fiecare este ca un mic poștaș care vine cu o scrisorică pentru tine. Dacă o iei și o citești, poștașul pleacă. Dacă te ascunzi după draperie, să nu te vadă, poștașul revine ori de câte ori are ocazia. Pentru că el are de transmis un mesaj și va încerca toate posibilitățile ca să te facă atent și să primești mesajul.
Și încă un lucru: dovadă că emoțiile nu se clasifică în categorii este că nu putem alege să nu simțim o anumită stare. Este totul sau nimic. Ori simți, ori nu. Altfel spus, dacă pui piciorul în prag și reprimi o durere, reprimi automat și capacitatea de a te bucura, de a trăi frumos, fără frâna de mână trasă. Ce ar fi atât de rău dacă nu am simți? Ei bine, asta ar însemna să eliminăm o parte din noi care ne face sa fim umani. În cadrul unui curs legat de tulburări de personalitate am urmărit un interviu luat unui condamnat pe viață pentru niște crime atroce. Întrebat dacă scenele crimelor nu îi provocau nicio reacție, criminalul, care fusese diagnosticat cu psihopatie, a răspuns că nu, nu simțea nimic. Acesta era și motivul pentru care se implicase în acțiuni de tortură, dorea să simtă ceva, orice, doar să simtă.
Rușinea, vinovăția, empatia, regretul sunt, la bază, aspecte care contribuie la supraviețuirea noastră și la adaptarea noastră la grupuri sociale, fără de care omul, ca specie, nu ar fi ajuns atât de departe. Să vedem deci, ce rol au unele dintre aceste emoții condamnate, pe nedrept zic eu, ca fiind negative.
Limbajul secret al emoțiilor
- Frica – “Atenție, e un pericol!”. Frica are funcția adaptativă de a ne proteja de pericole. Imaginați-vă cum ar fi să vă întâlniți cu un urs și, în loc să căutați să nu îi stați în cale, să vă duceți să îi dați o îmbrățișare?
- Anxietatea – “Atenție, ar putea fi un pericol!” Spre deosebire de frică, anxietatea avertizează în legătură cu potențiale pericole. Anxietatea este cea care ne poate impulsiona să amânăm o recompensă imediată pentru a ne îndeplini un alt obiectiv, important pe termen lung (“lasă clubul, învață pentru sesiune să poți absolvi”). De asemenea, ea poate ține sub control impulsivitatea.
- Furia– “Stai departe! Nu îmi încălca granițele!” Furia este cea care ne semnalează că cineva ne încalcă limitele și că trebuie să ne protejăm. Este cea care ne îndeamnă să ne apărăm drepturile și să oprim situații care ne fac rău.
- Tristețea – “Am nevoie de sprijinul vostru!” Tristețea semnalează grupului social că avem nevoie de suport din partea lor. Gândiți-vă care e primul impuls când prietenul, copilul sau oricine altcineva din jurul vostru e trist? Să îl luăm în brațe, să îl încurajăm, să îl consolăm. Prin intermediul tristeții putem primi mesajul că ar fi timpul să activăm resursele sociale!
- Depresia – “Se întâmplă ceva în mediul tău care nu e în regulă pentru tine!”. Deși este o formă extremă a tristeții, depresia are rolul de a atrage un semnal de alarmă că lucrurile nu sunt pe un făgaș benefic. Poate fi vorba de un mediu abuziv, de o pierdere trăită la o intensitate patologică, de faptul că persoana nu trăiește în acord cu propriile nevoi.
- Vinovăția – “Ai avut un comportament greșit. Repară ce ai făcut!”. Vinovăția ne îndeamnă să ne recunoaștem greșelile și să căutăm acțiuni reparatoare – să ne cerem scuze, să nu mai repetăm greșeala, etc.
- Rușinea – “Poți fi perceput ca inadecvat și să fii respins social!” Rolul adaptativ al rușinii este acela de a ne ajuta să ne integrăm in colectivitate. Dacă nu am avea rușine, probabil că am alerga pe stradă în pielea goală, în mijlocul zilei. De ce este atât de important acest lucru? Pentru că suntem ființe sociale și avem o nevoie fundamentală de a aparține unui grup.
Să nu uităm că ce e prea mult strică...
Problema nu este dată de emoția în sine, ci de intensitatea ei, de condițiile în care apare și de cât de mult ne împiedică funcționarea de zi cu zi.
O frică extremă în legătură cu ceva care nu este un pericol (sau nu unul atât de mare) devine fobie. O anxietate care se declanșează din senin ca o alarmă de hoți care pornește la trecerea unui șoricel devine o tulburare anxioasă. O tristețe mult prea mare devine depresie. O depresie netratată și “neascultată” poate duce la suicid. O vinovăție care apare din orice și este copleșitoare poate indica o supraresponsabilizare. O rușine neadecvată ne afectează imaginea de sine și ne scade curajul de a ne exprima autentic.
Deci, concluzia este că….
Emoțiile negative nu există. Noi le catalogăm astfel. Există doar emoții, fiecare cu mesajul ei, fiecare cu intensitatea sa. Ascultă-le și fii recunoscător că le ai. Asta este dovada clară că ești viu.
Articol scris de:
Cristina Petre - Psihoterapeut și Psiholog Clinician
De-a lungul timpului mi-au trecut pragul cabinetului mulți oameni – copii și adulți, fiecare unic în felul lui, dar, în același timp, asemănători prin nevoia de iubire și dorința de a se simți înțeleși, puternici, liberi și în armonie cu ei înșiși…
Articole similare:
Testul ADOS-2 – Observația Diagnostică pentru Autism (copii)
ADOS-2 (Autism Diagnostic Observation Schedule, Second Edition) este evaluarea clinică standardizată, bazată pe interacțiune directă și joc structurat, utilizată internațional pentru identificarea comportamentelor tipice din spectrul autist.
Lenea la Adulți – Despre “lenevia cronică” și alte povești pentru adulți
Când vorbim despre „lene” la adulți, de multe ori ne grăbim să o judecăm ca pe o lipsă de voință sau ambiție. Însă, la fel ca în copilărie, și în viața de adult, lipsa de chef, amânarea sau oboseala pot fi semne ale unor dificultăți mai profunde: epuizare, depresie, anxietate, perfecționism sau chiar nevoia de o pauză reală.
Lenea la copii – Ce ascunde de fapt ‘lenevia’ și când e cazul să cerem ajutor
Ați auzit vreodată replica “Copilul meu e deștept, dar e leneș”? Ce e cu lenea aceasta și ce caută pe capul nostru?
Cred că avantajul lenei este că, printr-un singur cuvânt, putem să etichetăm o varietate de situații.
Testul Denver II – Evaluare dezvoltare copii 0-6 ani
Testul Denver II (Denver Developmental Screening Test II) este un instrument standardizat de screening al dezvoltării copilului, utilizat la nivel internațional pentru a evalua progresul în principalele arii de dezvoltare: motorie, limbaj, socială și adaptativă.
Ai anxietate? Ce bine! Asta e o dovadă că nu ești psihopat
Rușinea, vinovăția, empatia, regretul sunt, la bază, aspecte care contribuie la supraviețuirea noastră și la adaptarea noastră la grupuri sociale, fără de care omul, ca specie, nu ar fi ajuns atât de departe. Să vedem deci, ce rol au unele dintre aceste emoții condamnate, pe nedrept zic eu, ca fiind negative.
Testul Conners-3: Evaluare ADHD copii – ce este, cum se face și ce simptome arată
Testul Conners-3 este un instrument foarte util în diagnosticul ADHD copii, dar nu este singurul. Ajută la identificarea simptomelor psihologice, comportamentale și emoționale, oferă o bază obiectivă pentru intervenții și monitorizare.