fbpx

Cum influențează prezența tulburărilor de limbaj imaginea de sine a copilului

clinica-terapie-bucuresti-mindgarden-2

 

Ce înseamnă tulburare de limbaj?

Tulburările de limbaj reprezintă afectarea tuturor dimensiunilor actului lingvistic oral sau scris dar și a modalităților nonverbale de comunicare. În unele cazuri se pot observa dificultăți atât în ceea ce privește limbajul expresiv, adică modul în care vorbește copilul sau/și cel receptiv (înțelegerea limbajului). 

Conform DSM V (The Diagnostic and Statistical Manual of Mental Desorders), principalele categorii de tulburări de limbaj sunt următoarele:

  • Tulburarea sunetelor vorbirii/fonemelor;
  • Tulburarea de fluență ( balbism);
  • Tulburări de comunicare socială;
  • Alte tulburări nespecificate de limbaj.

Mai pe larg clasificarea  tulburărilor de limbaj conform prof. univ. dr.  E. Verza înglobează următoarele categorii ale tulburărilor de limbaj: 

  • tulburări de pronunție: dislalia, rinolalia, dizartria;
  • tulburări de ritm și fluență: bâlbâiala, logonevroza, tahilalia, bradilalia, aftongia;
  • tulburări de voce: afonia, disfonia, fonastenia;
  • tulburări ale limbajului scris citit: alexia, dislexia, agrafia, disgrafia; 
  • tulburări polimorfe de limbaj: alalia, afazia;  
  • tulburări de dezvoltare a limbajului: mutism psihogen, întârziere în dezvoltarea generală a vorbirii;
  • tulburări ale limbajului pe baza unei disfuncții psihice: ecolalie, jargonofazie, bradifazii.

Ce este imaginea de sine?

Imaginea de sine reprezintă felul în care se vede pe el însuși. Se referă la modul în care își percepe caracteristicile fizice, emoționale, sociale, spirituale și academice iar acest lucru depinde de aprecierea, respectul și acceptarea pe care o are pentru sine.

Chiar dacă vorbim despre copiii ce prezintă dificultăți mai mari sau mai mici în dezvoltarea limbajului acest aspect poate duce la probleme majore în ceea ce privește imaginea de sine și starea de bine a acestora.

Copiii mai mici care se confruntă cu lipsa limbajului sau un limbaj slab dezvoltat pot prezenta comportamente neadecvate, agresivitate față de sine sau ceilalți, accese de furie, dificultatea de a se integra în colectivitate, stimă de sine scăzută ca urmare a frustrării survenită din faptul că nu își pot comunica dorințele și interesele.

De asemenea chiar și în cazul copiilor care prezintă carențe doar în emiterea anumitor sunete acest lucru le poate afecta discursul și felul în care este înțeles de ceilalți. Copilul poate fi mai timid, uneori se poate simți respins de către ceilalți, poate întâmpina probleme în a iniția comunicarea și socializarea, frustrare, afectarea performanței școlare, izolare, etc.

Cum îl pot ajuta?

În acest sens intervenția presupune un cumul de psihoterapie și terapie logopedică unde este vizată atât aria de limbaj cât și cea emoțională.

Apelarea la un specialist este esențială. Sub îndrumarea acestuia se continuă lucrul acasă într-o manieră ludică și distractivă. Implicarea familiei este crucială pentru obținerea rezultatelor dorite.

Recomandări

  • Ar fi benefic să nu i se atragă atenția asupra problemei.
  • Arătați-i copilului că vă interesează ceea ce spune.
  • Nu imitați și nu ridiculizați felul în care vorbește copilul.
  • Evitați conflictele cu el sau în fața lui.
  • Asigurarea unui climat familial stenic.
  • Oferiți-i un model de vorbire fluentă, cu mult calm și în ritm lent.
  • Asigurați un regim optim de activitate/somn.
  • Felicitați-l pentru efortul depus.

 

Articol scris de:
Psiholog clinician, logoped Raluca Popescu

Referințe bibliografice :

Hațegan.,C.B (2016) Terapia tulburărilor de limbaj. Structuri deschise. București : Editura Trei

Articole similare