fbpx

Integrarea copiilor cu autism la grădiniță și procese premergătoare recomandate

8-Culture

Intrarea la grădiniță reprezintă una dintre cele mai importante etape ale dezvoltării copiilor, o tranziție firească, îmbucurătoare, către o nouă lume – cea a cunoașterii, a învățării și a devenirii. Totuși, acest prim contact cu o instituție educațională presupune o schimbare majoră în viața copilului atât din punct de vedere al programului și relațiilor interumane, dar mai ales din punct de vedere emoțional. Astfel, cea mai mare parte a preșcolarilor întâmpină dificultăți de adaptare în această perioadă tranzitorie, în special pe fondul comunicării și relaționării cu ceilalți.[1]

Având în vedere că formele de educare și instruire timpurii sunt predictive pentru rezultatele școlare ulterioare, experiențele copilului la grădiniță constituie o prioritate pentru parcursul lor educațional. Intrarea la grădiniță este o perioadă plină de provocări pentru orice copil, iar majoritate dintre ei necesită puțin ajutor pentru a se integra cu succes în acest nou univers al descoperirii. Totuși, primii și cei mai importanți pași trebuie făcuți anterior acestui moment și se concretizează sub forma unor procese premergătoare care vizează atât deprinderea unor comportamente și obiceiuri importante, dar și pregătirea pshihoemoțională a copilului pentru integrarea cu succes în colectivitate.[2] 

Așadar, la fel ca orice alți copii, și micuții cu tulburări din spectrul autist necesită parcurgerea unor programe premergătoare care să le asigure buna integrare la grădiniță. Din cauza deficiențelor privind comunicarea, interacțiunea socială și capacitățile de adaptare, acești copii au nevoie de ajutor specializat și activități personalizate pentru maximizarea experienței lor educaționale. Desigur, părinții copiilor cu autism traversează și ei o perioadă dificilă, motiv pentru care înscrierea copilului în cadrul unor astfel de programe reprezintă o alegere responsabilă, care va preveni ulterior apariția multor probleme de adaptare și integrare.[3,4]     

 Viața unui copil cu tulburări din spectrul autist, asemenea altor copii, constă în numeroase tranziții, însă unele necesită abilități de adaptare mai mari decât altele. Astfel, natura integrării pe care o au copiii cu astfel de tulburări în ceea ce privește intrarea la grădiniță va avea un impact pe termen lung asupra vieților lor școlare și post-școlare.[5] În acest sens, cercetările susțin programele de intervenție timpurie pentru beneficiile lor asupra capacității ulterioare de adaptare a copiilor și pentru facilitatea unei bune experiențe de învățare la grădiniță[6]. Spre exemplu, cercetătorii au concluzionat că acei copii cu tulburări din spectrul autist care beneficiază de servicii adecvate în anii preșcolari, sunt mai capabili să facă față provocărilor academice, continuând să dezvolte abilități cognitive și sociale de lungă durată.[7]

 Copiii cu tulburări de spectru autist se confruntă cu dificultăți de integrare mai mari din cauza deficiențelor sociale și de comunicare asociate acestei dizabilități de dezvoltare. Acestea limitează interacțiunile copilului cu restul colegilor și cu educatorii, făcând astfel dificilă integrarea lor în noile medii sociale, academice și fizice.[5] Uneori, lipsa abilităților de socializare și comunicare adecvate se pot concretiza în comportamente care-l vor însoți tot restul vieții, problemă care poate fi totuși prevenită prin intermediul unor programe și strategii specializate care să răspundă concret nevoilor lui. Astfel, există dovezi în literatura de specialitate care confirmă importanța planificării perioadei de integrare a preșcolarilor cu tulburări din spectrul autist la grădiniță. Așadar, programele dedicate unor astfel de nevoi sunt procese premergătoare indispensabile bunei lor integrări în colectivitate și a parcursului lor educațional, motiv pentru care ar trebui să reprezinte o prioritate pentru toți părinții.[8]

 Tulburările din spectrul autist pot reprezenta adevărate provocări, atât pentru cei mici, cât și pentru părinți. Acești copii sunt mult mai vulnerabili în procesul de integrare la grădiniță, în special din cauza deficiențelor de integrare socială și de comunicare asociate. Totuși, intervenția timpurie prin intermediul unor programe dedicate, facilitate de către profesioniști în domeniul psihopedagogiei, reprezintă unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru maximizarea viitoarelor rezultate personale și academice pe care le vor obține acești pitici deosebiți. Copiii care beneficiază de astfel de servicii în anii preșcolari sunt mai pregătiți să facă față provocărilor academice și să-și continue dezvoltarea cognitivă și socială[5,9].

Concluzionând, copiii cu tulburări din spectrul autist trec prin același repertoriu de provocări privind intrarea la grădiniță precum orice alt copil. Totuși, având în vedere limitările asociate condiției lor medicale, aceștia pot întâmpina dificultăți mult mai pregnante în ceea ce privește tranziția către noul loc de joacă și învățare – grădinița. În acest sens, părinții sunt încurajați să opteze pentru programe cu activități dedicate, premergătoare intrării la grădiniță, care vizează atât achiziționarea unui set de pregătiri comportamentale, cât și emoționale pentru copiii lor. Cu cât aceste demersuri au loc mai devreme, cu atât mai ușoară devine interacțiunea socială.

 

Referințe bibliografice

 1. Rimm-Kaufman, S. E., & Pianta, R. C. (2000). An ecological perspective on the transition to kindergarten: A theoretical framework to guide empirical research. Journal of Applied Developmental Psychology, 21(5), 491–511.

2. Hamblin-Wilson, C., & Thurman, S. K. (1990). The transition from early intervention to kindergarten: Parental satisfaction and involvement. Journal of Early Intervention, 14, 55–61.

3. McIntyre, L. L., & Wildenger, L. K. (2010). Examining the state of the science: Empirical support for kindergarten transition practices for students with disabilities. In D. M. Laverick & M. R. Jalongo (Eds.), Transitions to early care and education: International perspectives on making schools ready for young children. New York: Springer.

4. Quintero, N., McIntyre, L.L. Kindergarten Transition Preparation: A Comparison of Teacher and Parent Practices for Children with Autism and Other Developmental Disabilities. Early Childhood Educ J 38, 411–420 (2011).

5. Forest, E. J., Horner, R. H., Lewis-Palmer, T., & Todd, A. W. (2004). Transitions for young children from preschool to kindergarten. Journal of Positive Behavior Interventions, 6(2), 103–112.

6. Dawson, G., Rogers, S., Munson, J., Smith, M., Winter, J., Greenson, J., et al. (2009). Randomized controlled trial of an intervention for toddlers with autism. The early start Denver model. Pediatrics, 125, 17–23.

7. Stoner, J. B., Angell, M. E., House, J. J., & Bock, S. J. (2007). Transitions: Perspectives from parents of young children with autism spectrum disorders (ASD). Journal of Developmental Disabilities, 19, 23–39.

8. Denkyirah, A.M., Agbeke, W.K. Strategies for Transitioning Preschoolers with Autism Spectrum Disorders to Kindergarten. Early Childhood Educ J 38, 265–270 (2010).

9. Starr EM, Martini TS, Kuo BCH. Transition to Kindergarten for Children With Autism Spectrum Disorder: A Focus Group Study With Ethnically Diverse Parents, Teachers, and Early Intervention Service Providers. Focus on Autism and Other Developmental Disabilities. 2016;31(2):115-128.

Articole similare