fbpx
Autism sau ADHD

Autism sau ADHD? Care este diferența?

Tulburarea de spectru autist și Perturbarea activității și atenției (ADHD) sunt două tulburări de neurodezvoltare diferite, a căror incidență a crescut foarte mult în ultimii ani, determinând părinții copiilor cu un astfel de diagnostic să se informeze cu privire la modul în care își pot ajuta copilul să aibă o funcționare socio-emoțională corespuzătoare.
Pentru a veni în sprijinul părinților care au dificultăți în a separa cele două entități am să punctez în continuare aspectele caracteristice fiecăreia, precum și acele modificări care se pot regăsi în ambele afecțiuni. De asemenea, vârsta la care se face evaluarea este importantă întrucât la copilul foarte mic (1 an ½ - 2 ani) simptomele și comportamentele pot fi necaracteristice pentru una dintre afecțiuni dar, pe măsură ce copilul crește, diagnosticul se clarifică.
Tulburarea de spectru autist (TSA) se caracterizează prin dificultăți de relaționare socială, probleme de limbaj și prezența stereotipiilor motorii și/sau comportamentale. Prin relaționare socială se înțelege calitatea contactului vizual, interesul pentru egalii de vârstă, prezența unei game variate de expresii faciale, integrarea unor modalități variate de comunicare (gesturi combinate eventual cu sunete/cuvinte). Copilul cu TSA poate părea că nu este atent, părinții adesea se plâng că își strigă copilul pe nume și acesta nu e atent la ei pentru că este foarte absorbit de ceea ce face. De fapt, în această situație, copilul are o capacitate de concentrare și menținere a atenției foarte mare, hiperconcentrare a atenției, dar pentru niște activități inutile, eventual repetitive sau chiar bizare. Un alt exemplu este când, la grădiniță, educatoarea le cere copiilor să deseneze ceva anume iar copilul cu TSA, deși desenează și el la masă cu ceilalți – desenează de fiecare dată trenulețe și nu respectă indicația educatoarei. Deci nu vorbim despre un deficit de concentrare a atenției ci de un dezinteres pentru anumite activități, dezinteres care în timp duce la o acumulare a unui deficit de informații adecvate vârstei. De asemenea, copiii cu TSA pot asocia și diferite dificultăți de procesare neurosenzorială și astfel stimulii auditivi, olfactivi, vizuali, tactili să fie copleșitori pentru ei iar comportamentul lor să fie unul hiperactiv, se simt într-un disconfort pe care nu-l pot comunica adultului.
Perturbarea activiății și atenției (ADHD) se caracterizează prin diferite grade de inatenție, hiperactivitate și impulsivitate. De obicei la copilul mic se observă partea de hiperactivitate, copilul nu are răbdare, este mereu într-o continuă mișcare, trece rapid de la o activitate la alta. Contactul vizual în schimb este bun, copilul este interesat de egalii de vârstă dar este posibil să intre în conflicte cu aceștia din cauza impulsivității, de exemplu – cine se dă primul pe tobogan! Dar, spre deosebire de TSA copiii cu ADHD nu au stereotipii motorii sau comportamentale. Atenția, pe de altă parte, este un proces foarte complex care trebuie evaluat având întotdeauna în minte dezvoltarea normală a copilului, respectiv nu-i voi cere unui copil de 2 ani de zile să fie atent pentru a-i citi o poveste de 20 de minute pentru că un astfel de copil se află încă într-un stadiu al dezvoltării în care atenția este foarte instabila iar distractibilitatea mare.
Atât copiii cu TSA cât și cei cu ADHD pot avea comportamente care îi pun în pericol – primii pentru că nu descifrează riscul și cei din urmă pentru că minimizează riscurile sau activitatea pe care vor să o facă este considerată mult prea incitantă pentru a fi ratată. De exemplu, un copil cu TSA poate fugi din parc fără sa se asigure că adultul îl urmărește pentru că au resimțit un anumit disconfort iar un copil cu ADHD ar putea fugi din parc pentru că a văzut o bicicletă interesantă pe stradă și vrea să o vadă de aproape.
Atât copiii cu TSA cât și cei cu ADHD pot fi percepuți ca fiind nepoliticoși sau needucați, primii pentru că nu descifrează corect regulile sociale – de exemplu pot scotoci prin gențile altor mame în parc; cei din urmă pentru că în viteza lor se pot lovi de ceilalți, pot dărâma alți copii fără să acorde importanță acestui eveniment.
Uneori cele două tulburări se pot asocia ceea ce îngreunează abordarea terapeutică medicamentoasă întrucât este cunoscut faptul că cei cu TSA au anumite particularități de răspuns la tratament, uneori cu reacții adverse neașteptate. ADHD-ul fără alte afecțiuni răspunde în general bine la medicația specifică.
În concluzie, diferențierea TSA de ADHD nu este întotdeauna facilă și este indicat să fie făcută de un specialist în sănătate mintală care poate ulterior să vă indice o abordare terapeutică individualizată nevoilor copilului dumneavoastră.
Alecsandra Irimie-Ana - Medic specialist psihiatrie pediatrică, Psihoterapeut adlerian autonom si psihoterapeut de familie și cuplu în abordare sistemică
Articole similare